AES-256 explicat simplu: ce face de fapt criptarea

„AES-256” apare pe paginile de securitate așa cum apare „dovedit clinic” pe sticlele de cosmetice: mai degrabă o emblemă decât o explicație. Cei mai mulți oameni care citesc acest termen nu s-au întrebat niciodată ce face el de fapt unui fișier sau de ce numărul 256 este partea care depune tot efortul. Merită înțeles, deoarece diferența dintre un seif criptat autentic și un dosar cu o pictogramă de lacăt pe el se reduce de obicei exact la acest lucru.

Ce este de fapt AES-256

AES înseamnă Advanced Encryption Standard, un algoritm specific pentru transformarea datelor lizibile în date ilizibile și invers, folosind o cheie secretă. A fost selectat de National Institute of Standards and Technology din SUA în 2001, în urma unei competiții publice, iar acum este algoritmul implicit de criptare din spatele managerelor de parole, aplicațiilor de mesagerie, serviciilor VPN și seifurilor de fișiere din întreaga lume, inclusiv Vaultine.

Numărul „256” reprezintă lungimea cheii, măsurată în biți. AES vine și în versiuni pe 128 de biți și 192 de biți; toate trei folosesc același algoritm de bază, doar cu o dimensiune diferită a cheii și un număr ușor diferit de runde interne de procesare. Un fișier criptat cu AES-256 trece prin aceste runde folosind o cheie de 256 de biți, iar rezultatul este text cifrat: o secvență de octeți care nu dezvăluie nimic despre conținutul fișierului original (lăsând la o parte tiparele de dimensiune) fără aceeași cheie pentru a inversa procesul.

De ce 256 de biți este numărul care contează

O cheie pe 256 de biți are 2^256 de valori posibile. Acest număr este greu de intuit pentru că depășește cu mult orice cantitate întâlnită în viața de zi cu zi, dar o comparație frecventă rămâne valabilă: este aproximativ numărul de atomi dintr-o fracțiune mare a universului observabil. Ghicirea unei anumite chei prin forță brută, încercând fiecare combinație până când una funcționează, nu este o problemă de computer mai rapid sau de buget mai mare. Fiecare computer care a existat vreodată, funcționând continuu de la începutul universului, nu s-ar apropia semnificativ de încercarea tuturor combinațiilor.

De aceea, cercetătorii în securitate nu vorbesc despre „spargerea” AES-256 prin forță brută; această variantă pur și simplu nu există. Când datele criptate sunt expuse, cauza este aproape întotdeauna alta decât algoritmul în sine: o parolă slabă sau reutilizată folosită pentru a genera cheia, o cheie stocată undeva unde ar putea fi furată sau o eroare de implementare în software-ul adiacent. Încuietoarea nu este punctul slab. Ceea ce păzește cheia este de obicei punctul vulnerabil.

Criptat nu este același lucru cu ascuns

Aceasta este distincția care contează cel mai mult pentru oricine caută o aplicație de „dosar securizat”. Ascunderea unui fișier înseamnă schimbarea modului în care apare, nu a ceea ce este: un dosar ascuns, un fișier de tip dotfile, o aplicație care doar îți mută fotografiile într-un loc mai puțin evident. Octeții reali ai fișierului rămân neatinși. Conectează dispozitivul la un computer, comută opțiunea „afișează fișierele ascunse”, iar fotografia se deschide exact ca oricare alta, pentru că nu a fost implicată nicio cheie.

Criptarea AES-256 este o operațiune complet diferită. Ea nu mută fișierul și nu îi schimbă vizibilitatea; rescrie conținutul fișierului în text cifrat folosind cheia. Există o modalitate rapidă de a afla ce face de fapt o aplicație: afișează fișierele ascunse sau conectează dispozitivul la un alt computer. Dacă fișierul „protejat” se deschide normal, a fost doar ascuns, nu criptat. Dacă este un zgomot de date ilizibil fără aplicație și fără PIN-ul tău, a fost criptat. (Vezi De ce un dosar „ascuns” nu este cu adevărat ascuns pentru mai multe detalii despre cât de des primul caz este promovat ca fiind al doilea.)

Partea pe care paginile de marketing o omit: cine deține cheia

„Criptat cu AES-256” este o afirmație adevărată din punct de vedere tehnic pentru multe produse care totuși nu te pot proteja de compania care le-a creat. Algoritmul specifică doar cum funcționează transformarea; nu spune nimic despre locul unde se află cheia. Un furnizor de stocare în cloud îți poate cripta fișierele cu AES-256 pe serverele sale și totuși poate deține chiar el cheia, ceea ce înseamnă că acea criptare oprește un atacator extern, dar nu oferă nicio protecție în cazul unei breșe la acel furnizor, în fața unui angajat cu acces sau a unei cereri legale adresate serverelor lor în loc să-ți fie adresată ție.

Acesta este întregul motiv pentru care „zero-knowledge” este o promisiune separată de „criptat cu AES-256” și de ce merită să le verifici pe amândouă înainte de a avea încredere în oricare dintre ele. Criptarea fără a ști cine deține cheia nu îți spune aproape nimic despre cine este de fapt ținut la distanță.

Cum implementează Vaultine acest lucru

Vaultine criptează fiecare fișier cu propria sa cheie AES-256, generată și utilizată exclusiv pe dispozitivul tău. Cheia principală care îți protejează seiful este derivată din modelul sau PIN-ul tău, direct pe dispozitiv, și nu este transmisă niciodată nicăieri. Nimic nu este decriptat către un server, o copie în cloud sau oriunde altundeva în afară de dispozitivul din fața ta, ceea ce face ca arhitectura să fie zero-knowledge în practică, nu doar într-o politică de confidențialitate (vezi De ce o aplicație de seif fără cont este de fapt mai sigură pentru restul acelei arhitecturi).

Acest lucru explică și un compromis care merită știut de la început: dacă îți pierzi PIN-ul și fraza de recuperare din 12 cuvinte, Vaultine chiar nu îți poate recupera fișierele. Aceasta nu este o limitare a serviciului de asistență, ci este aceeași proprietate care împiedică o breșă sau o citație să ajungă la datele tale. Cheia care descuie lacătul a existat întotdeauna doar pe dispozitivul tău.

Pe scurt

AES-256 este o metodă precisă și bine testată pentru transformarea unui fișier în zgomot ilizibil folosind o cheie suficient de mare încât forțarea ei prin forță brută să nu fie o amenințare realistă. Nu este o formulă magică; este o componentă a unui sistem, iar partea care decide dacă te protejează cu adevărat este cine deține cheia ulterior. Ascunderea unui fișier nu înseamnă criptarea lui, iar criptarea unui fișier pentru o companie care păstrează cheia nu este același lucru cu criptarea lui astfel încât doar tu să îl poți deschide.

Vaultine criptează fiecare fișier cu AES-256, pe dispozitivul tău, cu o cheie derivată din propriul tău PIN și netransmisă niciodată nicăieri. Primele 10 fișiere sunt gratuite pe vaultine.app.